joi, 2 octombrie 2014

„Dreptul” de a fi omorâți!

Belgia a făcut zilele trecute un pas spre dezumanizare. Parlamentul a votat o lege care le permite copiilor grav bolnavi să ceară eutanasierea. Poate că uni dintre noi vom spune că nu e nimic deplasat. Că fiecare e stăpân pe viața lui. Din punct de vedere al democrației europene foarte adevărat. Dar eu mă întreb următorul lucru. De ce într-o chestiune de viață și de moarte le dăm copiilor dreptul de a alege, dar nu-i lăsăm în viața de zi cu zi nici să-și aleagă hainele. Sau dacă le dăm posibilitatea legală să aleagă moartea, e nedrept să nu le dăm și dreptul la vot, sau dreptul de a consuma alcool fără restricții de majorat, sau mai grav,dreptul de a fi abuzați sexual. Eu tocmai aici văd problema. Faptul că sub această mască a suferinței se ascund interese mult mai meschine. Este doar un prim pas spre libertinajul absolut, spre dezumanizarea persoanei și mai apoi spre distrugerea ei. Noi ce facem? Ca de obicei stăm și privim, că doar nu e în ograda noastră… parcă Belgia nu e tot în UE! Când ne vom trezi? Sper că nu prea târziu… Părerea mea…
Claudiu Boia.

sâmbătă, 9 noiembrie 2013

DAREA PENTRU TEMPLU



Venind ei în Capernaum, s-au apropiat de Petru cei ce strâng darea (pentru Templu) şi i-au zis: Învăţătorul vostru nu plăteşte darea? Ba, da! - a zis el. Dar intrând în casă, Iisus i-a luat înainte, zicând: Ce ţi se pare, Simone? Regii pământului de la cine iau dări sau bir? De la fiii lor sau de la străini? El I-a zis: De la străini. Iisus i-a zis: Aşadar, fiii sunt scutiţi. Ci ca să nu-i smintim pe ei, mergând la mare, aruncă undiţa şi peştele care va ieşi întâi, ia-l, şi, deschizându-i gura, vei găsi un statir (un ban de argint). Ia-l şi dă-l lor pentru Mine şi pentru tine.
(Mat 17:24-27)
Potrivit legii iudaice fiecare evreu avea datoria de a da zeciuială din tot ceea ce câștiga pentru întreținerea leviților:
Numeri 18:26  "Vorbeşte leviţilor şi le zi: Când veţi lua de la fiii lui Israel zeciuiala, pe care v-am dat-o ca moştenire, să înălţaţi din ea dar Domnului a zecea parte, ca zeciuială.”
            În pasajul de la Matei 17:24-27 vedem că dajdia ce se strângea, nu era pentru leviți, ci era pentru întreținerea Templului. Se pare că, în vremea Mântuitorului, Sinedriul a rânduit acestă dare, cu toate că potrivit rânduielilor Legii mozaice nu era una tocmai legală. În vremea reformei religioasă și sociale, a lui Neemia și a lui Ezdra, de visteria Templului se ocupau leviții din ceea ce primeau de la evrei:
Neemia 10:38  Un preot, fiu al lui Aaron, va fi cu leviţii, când aceştia vor lua zeciuiala; şi din zeciuiala luată, leviţii vor duce zeciuială în templul Dumnezeului nostru, în odăile vistieriei. 
            Vedem așadar, că darea ce se strângea pentru Templu, era una ilegală și abuzivă, motiv pentru care Mântuitorul „protestează” oarecum față de acest demers. Totuși, alege să plătească și nu oricum. Săvârșește o minune, o minune deosebită și unică deopotrivă. Îl trimite pe Simon-Petru să pescuiască. În gura peștelui acesta va afla un ban de argint, un statir (echivalentul aproximativ a patru dinari), sumă ce ar fi acoperit datoria a doi oameni, adică pentru Mântuitorul și pentru Petru. Dar de ce alege totuși Hristos să plătească o dare abuzivă? De ce se conformează unui demers fariseic când, de atâtea ori nu S-a dat înapoi să-i certe? Ca să răspundem acestor întrebări nu trebuie să căutăm departe, ci doar câteva capitole, mai înapoi în Evanghelia după Matei și anume, în:
Matei 6:19  Nu vă adunaţi comori pe pământ, unde molia şi rugina le strică şi unde furii le sapă şi le fură.
Matei 6:20  Ci adunaţi-vă comori în cer, unde nici molia, nici rugina nu le strică, unde furii nu le sapă şi nu le fură.
            Nici un bun pământesc nu trebuie absolutizat. Hristos subliniază încă odată de sunt importante valorile spirituale. Mântuitorul alege să plătească darea pentru Templu nu pentru că ar fi fost de acord, sau pentru că i-ar fi fost frică de ceva, ci pentru că neplata ei, în acel moment, ar fi smintit pe unii. Iată încă o dovadă de smerenie din partea lui Dumnezeu. Iată încă o dovadă de grijă a Creatorului pentru creatura Sa.

            Noi de multe ori manifestăm o atitudine ostilă față de orice se manifestă împotriva principiilor proprii, fără însă a ne întreba care sunt urmările. Nu suntem îndemnați să ne conformăm nedreptății, dar  suntem îndemnați să ne conformăm semenului. Dacă lupta mea smintește, chiar de este dreaptă, nu are valoare.

BINE AȚI VENIT